Psihologie România

Luam fiecare pe rand

In urmatoarele saptamani

Cum sa convietuiesti cu propriile ti emotii?

Furia
Invidia
Bucuria
Tristetea
Rusinea
Gelozia
Frica
Iubirea

Cum sa ne exprimam emotiile si sentimentele?

👉 Lipsa acțiunii este și ea o decizie.

Să nu faci nimic în legătură cu un lucru este tot o alegere.
Este alegerea de a-ți ceda puterea de decizie.

Să rămâi la fel cum ești acum sau să lucrezi la a fi mai bine este o responsabilitate care îți aparține în totalitate.

Lasă un pic ideea asta să se așeze.

Gânduri bune! 💜

Cititi cu atentie ceea ce se ascunde in spatele acestor decizii dure ale copiilor d-r-o-g-a-t-i. Și nu-i mai judecati, nu-i mai blamați, stresul, traumele și abuzurile își pun amprenta asupra psihicului și sufletului.

Mesajul unui copil d-r-o-g-a-t!

Mama / Tata ma droghez pentru că vreau sa-mi alin durerea din suflet. Durere pe care nu știu cum sa o gestionez pentru ca nu m-a învățat nimeni. N-am educația și inteligenta emoțională dezvoltata că să înțeleg că ceea ce fac nu este bine.

Durerea aceasta este mai mare decât raționamentul meu....știu ca nu fac bine dar totuși o fac.

O fac pentru că:,

Dragă mamă, dragă Tată nu ma simt iubit/ă nu ma simt apreciat/ă nu ma simt valorificat/ă nu ma simt văzut/ă, nu ma simt auzit/ă, nu ma simt DORIT!/Ă!

Și dacă voi m-ați abandonat și nu m-ati vrut, atunci nici eu nu-mi doresc sa trăiesc..

Indiferenta voastră și abandonul sunt foarte greu de acceptat și de dus în această viață.

Am ales calea d-r-o-g-u-r-i-l-o-r din cauză că::

Am fost bătut/ă ca copil
Am fost abuzat/ă mental, fizic și emoțional
Am fost neglijat/ă
Am fost abandonat/ă
Am trăit în scandaluri, am văzut cum tata/concubinu o bătea pe mama aproape zilnic.
Am văzut cum prin casa zburau chestii pe sus la scandal.
Am simțit pe pielea mea bătaiii cu cureaua, cablu TV , furtunu de la mașină de spălat, făcăleț, pumni, picioare, palme, scuipați.
Am văzut cum tata o bătea pe mama pana venea salvarea.
Am văzut cum tata vroia sa o abuzeze pe sora cea mica.
Am simțit pe pielea mea cum este sa te culci nemâncat, sa nu ai o coaja de pâine în casa.
Am simțit pe pielea mea cum este sa n-ai haine, încălțăminte, rechizite, mâncare, dulciuri.
Am simțit pe pielea mea cum profesorii făceau discriminare sau preferințe între copii. Aia de familie bună un față, aia din familii proaste în ultima bancă.
Am luat bătaie pe nedrept.
Am văzut cum mi-au murit bunicii, parintii, sau altcineva drag, și nu era nimeni acolo care sa mă susțină.

Și atunci când eram copil și luam bătaie pe nedrept și plângeam, și sufeream, nimeni nu era acolo fizic sa ma ajute sa trec peste acea durere. Durere care a crescut, și m-a împins către substanțele nocive.

Indiferenta doare, lăsatul de izbeliște doare, abadonurile dor.

Nu am primit suportul psihologic și ajutorul de care aveam nevoie.

Degeaba mama cu tata pleacă la căpșuni în Spania dacă ei uita de mine si de nevoile mele. Degeaba îmi trimit bani din străinătate, dacă eu nu ii am alături de Paști, Crăciun, Revelion și de ziua mea.
Degeaba am parintii în străinătate dacă ei nu sunt lângă mine când i-au nota 10 sau premiul I

Degeaba sunt părinții mei plecati în străinătate dacă ei nu sunt aici sa mi ofere afectiune, alinare, timp petrecut împreună ca o familie frumoasa și sănătoasă.

Toate aceste experiente m-au schimbat în rău, și m-au împins către substanțele nocive, ca sa-mi aline durerea și vinovatia.

Îmi spun în mintea mea, dacă nici părinții nu m-au dorit, eu de ce as mai dori sa trăiesc. Și atunci ma auto-pedepsesc, ma auto-distrug ca să dispar definitiv. Și sa numai simt atâta durere interioara...Durere care nici măcar nu este a mea.

Vocile din minte mea mă fac să mă simt nedorit/ă neiubi/ă, vinovat/ă, fără importantă, respins/ă, greșit/ă...

Oamenii ma etichetează greșit, ma pun la zid, ma critica, ma judecă, îmi pun și mai multa sare pe rană.
Oamenii rai și societatea rea mai rău mă afundă.
Semnat un copil neiubit și neinteles.

"Mama: Și nu ai dreptul să ceri iubire dacă nu o oferi. Dacă celălalt nu are acces la emoția ta, dar tu vrei acces la emoția lui, nu este reciprocitate în relație, ci control. Dacă tu sau celălalt vreți să controlați relația, echilibrul dispare.
Ana: Deci o relație poate să funcționeze doar dacă există echilibru între cei doi.
Mama: Absolut. Trebuie să îți dorești să îl cunoști pe omul de lângă tine, și să îi permiţi şi tu lui, să te cunoască. Și da, dacă nu e iubire, vei fi într-o stare de neliniște permanentă, de nesiguranță și confuzie.
Ana: Dacă e iubire nu trebuie să te gândești mereu: oare eu sunt alegerea ta? Pentru că tu ești parte din celălalt, ești unul din reperele lui emoționale, și știi că te poți baza pe el.
Mama: Prioritățile tale emoționale se schimbă odată cu înaintarea în vârstă, începi să înțelegi că ambalajul fizic contează mult mai puțin decât cine se află acolo, în carcasă. Carcasa, adică corpul fizic, poate fi frumoasă sau urâtă, dar sufletul trebuie să fie frumos. Trebuie să nu îl sperie pe sufletul tău, să nu îți întrerupă creșterea, cunoașterea, dezvoltarea din niciun punct de vedere. Dacă în sufletul celuilalt e întuneric și rece, dar la tine este soare și cald, va fi foarte greu să păstrezi un echilibru și riscul ca celălalt să te tragă în întunericul lui e mai mare decât acela ca tu să îl aduci în lumina ta. Însă, depinde foarte mult de alegerea pe care omul care e în întuneric o face, dacă vrea să iasă la lumină sau nu."

Sursa: "De vorbă cu mama. Ce faci când se termină iubirea?"